Când să urci, când să cobori
Kristy Gazes
December 26, 2005
Înapoi la arhiva de sfaturi profesioniste
Primele mele experienţe în poker au fost la jocurile low-limit 7-Stud din Commerce Casino, Los Angeles. Încă de la început, pokerul a reprezentat o parte importantă a venitului meu. Trebuia să fie. Nu-mi puteam permite să pierd totul. Trebuia să evit soarta care i-a lovit pe mulţi jucători buni din jurul meu. Aceştia experimentaseră fluctuaţii masive ale norocului -- o zi jucau în partide mari, iar în următoarea se chinuiau să strângă suficienţi bani pentru a intra într-un joc.
La începutul carierei mele în poker, mi-am stabilit o regulă simplă: niciodată să nu trec la o limită mai mare dacă nu am câştigat trei sesiuni consecutive. În cazul în care pierdeam trei sesiuni consecutive la o anumită limită, treceam la limita inferioară.
Am avut nevoie de auto-disciplină pentru a-mi respecta regula. Pentru o lungă perioadă de timp - ani de zile - nu am trecut dincolo de mesele cu limită mică. Nu puteam obţine trei câştiguri consecutive. Era frustrant, dar a fost o experienţă din care am învăţat multe. În momentul în care am trecut la limite mai mari eram deja un jucător experimentat, şi puteam face faţă competiţiei intense pe care a întâlnit-o.
Un alt aspect plăcut care decurgea din această abordare înţeleaptă era acela că îmi măream constant contul bancar. În acei ani, chiar dacă aveam cu greu trei câştiguri consecutive, reuşeam să adun suficienţi bani. Îmi puteam plăti chiria şi puteam depune restul bani în contul meu bancar. Când am trecut la limite mai mari, am avut suficienţi bani să mă susţin în situaţiile în care nu prea îmi ieşeau cărţile. Oricum, dacă îmi mergea prost trei sesiuni la rând, treceam la o limită mai mică, unde riscam mai puţin.
Ştiu o mulţime de jucători cărora le era dificil să încerce o astfel de abordare. Şi asta pentru că ei considerau că un joc cu limită mai mică este sub demnitatea lor. Ego-ul îi orbea şi încercau să-şi dovedească puterile împotriva unor jucători mai buni decât ei. Au sfârşit prin a juca pe o miză mai mare decât îşi puteau permite, în jocuri dificile, şi au pierdut totul. Ca profesionist, eu nu mă las condus de ego-ul meu. Eu joc pentru bani. Aşa cum Paul Wolfe evidenţia recent, de multe ori un joc mai mic îţi oferă şanse mai mari de câştig.
Gândeşte-te să integrezi o regulă de genul trei-câştiguri, trei-pierderi în jocul tău. Coborârea la un nivel mai mic atunci când lucrurile merg prost nu doar ajută la menţinerea contului tău bancar, ci îţi şi va îmbunătăţi aptitudinile şi îţi va mări încrederea în tine. Şi când vei urca din nou mai sus, vei avea în spate un şir de succese. Vei fi în cea mai bună formă de joc - pregătit pentru mize mai mari şi jucători mai buni.
Kristy Gazes
