Big Slick: O mână nesigură
Rafe Furst
November 21, 2005
Înapoi la arhiva de sfaturi profesioniste
De obicei, le spun celorlalţi că rezultatele pe termen scurt nu reprezintă un motiv pentru a-şi schimba modul de joc, dar îi încurajez să folosească orice scuză pentru a-şi studia şi analiza jocul.
Recent, un jucător de pe Full Tilt Poker s-a plâns că a devenit falit cu A-K la ultimele turnee, şi suspecta că face ceva greşit. Câteva întrebări au relevat faptul că era învins destul de rapid în aceste turnee atunci când punea A-K împotriva perechilor de poker pentru toate fisele sale. Aceasta este o lamentare cunoscută.
Mulţi apreciază pre-flop-ul A-K la No-Limit Hold 'em deoarece sunt conştienţi că foarte rar pot sta mai prost de 50-50 pentru a câştiga mâna dacă au toţi banii în heads up. Deşi acest lucru este adevărat, şi reversul este la fel de adevărat: Rareori veţi avea mai mult de 50-50 şanse pentru a câştiga "all in" la arătarea cărţilor.
Rămâne întrebarea: de ce mâna A-K este considerată a fi o mână de început grozavă? Echitate la părăsirea mâinii. În condiţii favorabile, puteţi mări echitatea dumneavoastră la pot la peste 50% făcându-i pe adversari să părăsească mâna în situaţii în care nu ar trebui s-o facă. Iată un scenariu: Blind-urile sunt 200 $ - 400 $ şi Jen Harman (care are 12.000 $ faţa ei) plusează la 1.200 $ din poziţia de mijloc cu zeci. Dumneavoastră plusaţi all-in pentru 6.000 $ cu A-K de la buton. Este destul de dificil pentru Jen să egaleze pariul aici; deşi ea bănuieşte că aveţi A-K, ştie că puteţi avea la fel de bine A-A, K-K, Q-Q sau J-J.
Ea se întreabă dacă să joace jumătate din stiva ei de fise pentru ceea ce pare a fi, în cel mai bun caz, un favorit 57%? Dumneavoastră, pe de altă parte, sunteţi sigur că, exceptând situaţia în care ea are o mână din două (AA sau KK), nu aveţi şanse mai mici de 43% pentru a câştiga, chiar dacă ea egalează pariul. Cu excepţia cazului în care Jen obţine nişte indicii preţioase din atitudinea dumneavoastră, ea este forţată să părăsească o mână care este ceva mai bună decât mâna dumneavoastră A-K. Pe lângă asta, aţi făcut-o să renunţe la toate fisele extra din pot (majoritatea ale ei) care îi dădeau mari şanse să egaleze pariul. Versiuni ale acestui scenariu apar mereu în No-Limit Hold 'em.
Obligându-i pe adversari ca mai întâi să egaleze pariul dumneavoastră, iar apoi să vă învingă într-o cursă, puteţi transforma o mână care are 50% şanse să câştige cu toţi banii din pre-flop într-o mână cu 75% şanse, sau chiar mai bună.
Greşeala pe care o fac majoritatea jucătorilor neexperimentaţi este că nu dau adversarilor şansa de a părăsi mâna. Ei încearcă să găsească A-K şi nu au răbdare să îşi pună toţi banii în joc. Dar, aşa cum putem vedea din exemplul de mai sus, puterea unui pre-flop A-K vine din "echitatea la părăsirea mâinii" pe care o obţineţi când îl determinaţi pe adversarul dumneavoastră să părăsească o mână pe care nu ar părăsi-o în mod normal, dacă ar putea vedea toate cărţile dumneavoastră hole.
Iată trei metode de a profita cât mai mult de un pre-flop A-K:
1) Joacă agresiv cu A-K, dar fără a egala all-in cu acesta.
2) Când ai A-K, plusează suficient de mult pentru a da adversarilor şansa de a părăsi mâna.
3) Nu plusa atât de mult încât singurele mâini care să egaleze pariul să fie cele în raport cu care aveai un avantaj (A-A şi K-K).
Pentru a executa aceste operaţii corect, este important să ţineţi cont de mărimea blind-urilor în raport cu stivele de fise ale adversarilor şi cu propriile dumneavoastră fise. A-K îşi pierde mult din valoare când adversarii dumneavoastră au fise puţine sau când urmăresc potul - fiind, deci, puţin probabil să sacrifice o mână - sau când blind-urile sunt relativ mici raportat la stivele de fise ale fiecăruia. Aceste principii se aplică atât pentru partide clasice cât şi pentru turnee. Revenind la prietenul meu care nu reuşea să câştige la turnee cu A-K...
În primele etape ale turneului, blind-urile sunt foarte mici comparativ cu mărimea stivei de fise a fiecărui jucător. Acest lucru a contribuit la încălcarea de către prietenul meu a celor trei reguli:
(1) Egala plusările all-in ale adversarilor când aceştia aveau deja perechile aşteptate.
(2) Începea să joace mai agresiv doar în momentul în care adversarii săi urmăreau potul.
(3) După ce a pierdut de câteva ori cu A-K, a început să pluseze prea mult pentru a-şi "proteja" mâna, dar apoi pariurile îi erau egalate după ce pierdea.
Aceasta este una dintre acele situaţii în care studierea rezultatelor pe termen scurt poate duce la îmbunătăţiri pe termen lung.

Rafe Furst